Ne pare rau, vizionarea acestei pagini nu este posibila in Internet Explorer 6, 7.
Pentru a explora continutul citynews.ro, va rugam sa downloadati unul din urmatoarele browsere:
Pentru a beneficia de experienta completa a sitului citynews.ro, va rugam sa downloadati unul din urmatoarele browsere:
Continua pe Citynews.ro
×
inchide
Go to TOP
Luni, 26 Noi. 2012, 16:11
1
8969

Corina Şuteu, fost director al ICR NY: Pentru Marga, meseria de manager cultural e un moft

Mai sunt câteva zile până la deschiderea festivalului de film de la New York, dedicat exclusiv filmului românesc. Intitulat Making Waves: New Romanian Cinema, festivalul se va desfășura între 29 noiembrie şi 5 decembrie 2012 la Film Society of Lincoln Center, oferind publicului o reinventare a prestigioasei serii dedicate filmului românesc din New York. Din board-ul festivalului face parte şi Corina Şuteu, fostul director al Institului Cultural Român din New York.

corina suteu fost director al icr ny pentru marga meseria de manager cultural e un moft
Video 2: 
Video 3: 
Video 4: 

Corina Şuteu şi-a început cariera în calitate de critic de teatru în România. A devenit interesată de sectorul managementului cultural imediat după căderea comunismului în România. În 1991 a devenit director al Uniunii Teatrale din România (UNITER), iar în 1995 a devenit director al Mastere Specialisee Europeen en Management des entreprises culturalles (Dijon, Franţa) şi preşedinte al Forumului reţelelor culturale europene. În 1998 a fondat asociaţia ECUMEST. Între 2005 - 2006 a editat cartea “Arts Politics and Change” (ca urmare a programului “Policies for culture”), publicată la Amsterdam, şi a lansat la Columbia University volumul “Another Brick in the Wall, a Critical Overview of Cultural Management in Europe”.

Corina Şuteu a condus ICR din New York începând din anul 2006, până în luna septembrie a anului 2012 când a demisionat din funcţie “ca un răspuns natural la şirul de măsuri luate în defavoarea instituţiei”. Demisiile Corinei Şuteu şi a Oanei Radu de la conducerea ICR New York au venit în contextul trecerii Institutului Cultural Român din subordinea Preşedinţiei în cea a Senatului, fapt care a determinat demisia întregii conduceri a ICR Bucureşti şi preluarea şefiei instituţiei de către Andrei Marga.

O tema dezbătută la Cluj, la Festivalul Temps d’Images a fost Arta ca politică/Politica artei. Cât de neutru credeți că este statul român în susţinerea culturii?

Această chestiune, cea a relaţiei dintre artă şi politică, dintre susţinerea statului faţă de cultură în mod „interesat”, în scopul de a o instrumentaliza, e o chestiune clasică a politicilor culturale. În principiu, în societatea democratică bine consolidată, cultura şi artele sunt susţinute ca o garanţie a perenizării identităţii naţionale în toată diversitatea ei şi a garantării liberei expresii a individului creativ. Statul român de azi este un stat care s-a consolidat pentru patruzeci de ani într-o mentalitate comunistă, deci profund marcată de înţelegerea culturii ca un instrument al propagandei ideologice şi, de asemenea, este un stat ale cărui politici culturale autonome s-au dezvoltat după comunism în absenţa unor modele adaptate realităţilor noastre sau a studiului prealabil, bazat pe evaluarea consumului cultural, pe cercetare în domeniul culturii, pe statistici. A fost o evoluţie rapidă, ad-hoc, mentorizată în mare măsura de Consiliul Europei şi de expertiza străină, o parte din ea foarte competentă, dar pentru a elabora politici culturale coerente, a le implementa şi a construi instrumente administrative şi legislative adaptate acestor politici este nevoie de mult timp şi de procese complexe care acompaniază politicile culturale în domeniul educaţiei,  drepturilor omului, al dezvoltarii generale a societăţii. Or la toate aceste capitole legislaţia este încă acidentată.

Statul român a încercat să fie neutru în susţinerea culturii în ultimii douăzeci de ani, a dus o politică în linie cu valorile democraţiei europene în acest sens, dar dinamica actuală doreşte în mod clar să reaşeze cultura într-un context controlat politic, ceea ce din păcate va aduce deservicii vizibilităţii noastre în plan global.Cultura de propagandă nu funcţionează în lumea conectivă şi globalizată de azi, iar daca nu ai configuraţia şi nici o agenda globală, ca cea a Chinei, nu poţi conta.

Cât de dificilă era selectarea proiectelor şi a evenimentelor pe care le aveaţi de organizat astfel încât să existe un echilibru al domeniilor culturale şi câtă libertate aveaţi personal în alegerea lor?

Ca orice organizaţie, dar mai ales în cazul în care este o organizaţie de reprezentare, trebuie să îţi fixezi obiectivele programării anuale în prealabil. Apoi construieşti programe în funcţie de aceste obiective, le argumentezi, le determini costurile care trebuie să se încadreze într-un anumit buget şi faci o detaliată planificarea a realizării şi comunicării evenimentelor dar şi a evaluării şi prezentării lor publicului din ţara-care nu beneficiază de ele, dar care, luând cunoştinţă despre ele, devine mai informat cu anumite prezenţe culturale şi artistice pe care uneori, altfel, le-ar neglija. Altfel spus, trebuie să ai o strategie instituţională.

Libertatea de a construi programele la ICR NY a fost totală, dar programarea trebuia să respecte nişte obiective strategice generale ale instituţiei în fiecare an. Pe de altă parte am construit programe cadru pe care le-am propus, ca Academia Itinerantă Andrei Şerban, New literature from Europe sau prezenţa la Pen world voices, sau programul dedicat cinematogarfiei noului val. Fireşte, de fiecare dată se ţine seama de echilibrul programelor. Un echilibru între tradiţional şi contemporan, programe vaste şi programe mai mici, proiecte de mare impact şi unele de termen mai lung, mai puţin vizibile, dar la fel de importante.O instituţie serioasă nu face o cerere generală de trimitere de proiecte. Este primul semn de incompetenţă managerială crasă. Trebuie stabilite criterii de selecţie, o arhitectură de prezentare a proiectelor, domenii de interes specific într-o anumită perioadă şi dedicate unui anumit scop şi limitările bugetare trebuie indicate. Altfel, cum poţi selecta dintr-o masă informă şi neregulată de proiecte care sosesc dezordonat la o instituţie acele proiecte care sunt profitabile propriei strategii?

A face programarea unei instituţii de cultură sau de diplomaţie culturală presupune o competenţă în sine şi este o profesie. Nu este o chestiune „grea” sau „simplă”. Este la fel ca o operaţie făcută de un medic sau o casă dusă la bun sfârşit de constructor sau o oră de curs susţinută de un profesor. Presupune o cunoaştere pe care profesioniştii o au. Spre deosebire de amatori. Dar domeniul în sine al leadershipului în cultură este încă neclar multora, mulţi învaţă din mers, unii sunt mai talentaţi, alţii mai abili, alţii nu învaţă dar nu e vreo problemă pentru că spre deosebire de meseriile citate mai sus, nu se moare, nu se dărâmă clădiri, nu se pică la examene. Eşecul se vede doar pe termen lung şi atinge flagrant doar o categorie prin esenţa ei de nişă a societăţii, care este categoria intelectuală şi artistică. De nişă, dar centrală în progesul spiritual al unei comunităţi .

Unde a intervenit diferenţa de viziune dintre dumneavoastră şi domnul Andrei Marga? A fost vorba şi despre un alt mod de a înţelege formula de „management cultural”?

Eu nu am o diferenţa de viziune faţă de domnul Andrei Marga. Cred că, din păcate, domnia sa nu are viziune în conducerea unei instituţii cum este ICR. Asta e tot. Dată fiind pur şi simplu experienţa profesională pe care o am, nu sunt în acest moment al vieţii şi carierei mele gata să fac compromisul de a lucra având ca şef ierarhic o persoană pe care o consider total incompetentă în meseria în care sunt specializată. Meseria de manager cultural este o meserie sub umbrela căreia stau multe subcategorii. Şi această categorisire a devenit stereotipă şi este facuta cu mare uşurinţă, tocmai findcă e un domeniu slab cunoscut. Am predat management şi politici culturale şi am practicat management cultural nu numai în România. Am scris o carte comparativă despre legitimarea prin formare profesională a acestei meserii pe plan european şi obstacolele care stau în calea acestei legitimări. Unul dintre ele este că lumea academică încă o consideră o specialitate inexistentă în Europa, deorece materia de studiu este in general post licenţă şi este o materie relativ recent pătrunsă în Europa, în anii 80. Ca orice specializare modernă are nevoie de timp pentru a fi acceptată.

Cred că domnul Marga o consideră un moft, de fapt. Asta nu îl va împiedica să practice această meserie şi să o facă foarte prost, fiind convins că oricine ştie să facă asta. Lumea universitară europeană de vârsta domnului Marga aşa crede în general, deci domnia sa se înscrie într-o categorie existentă.

Pe mine ce mă deranjează este ce se întâmplă la ICR acum, ca şi în alte domenii ale vieţii umaniste, şi anume repolitizarea lor. Ideea că a investi bani publici în experimente este greşită, că ICR trebuie sa aibă grijă ca faptele artistice să fie reprezentative pozitiv în legatură cu România etc. Este o gravă încălcare a libertăţii de expresie şi este doar avertismentul unor viitoare îngustări probabil şi mai îngrijorătoare dictate de politic. Ideea de pildă că eşti sau ai fost afiliat politic atunci când ai lucrat sub Patapievici şi că cei care se vor inscrie la concurs la ICR trebuie să fie neafiliaţi politic-când ştim că domnul Marga însuşi e numit în această funcţie de PNL readuce lucrurile la o dimensiune îngrijorătoare.

Aşadar, nu managementul cultural defectuos mi se pare cel mai grav şi inacceptabil, ci repolitizarea instituţiei şi revenirea la o concepţie depăşită despre rolul şi funcţia artelor ca expresie sociala si identitara.

Care credeţi că sunt efectele imediate ale „crimei culturale şi instituţionale” pe care a comis-o noua conducere a ICR?

Efectele pe termen lung vor fi cele mai dramatice. Acum, instituţia este prada unui sindrom post traumatic. Organizaţiile sunt şi ele ca nişte organisme vii, care funcţionează şi vibrează după liniile energetice vizionare sau stagnante ale conducătorilor lor. Va supraviţtui forma ICR,  nu şi fondul. Iar viziunea extrem de modernă a lui Patapievici este deja compromisă. Ea era perfectibilă, dar cu atât mai mult se putea pleca spectaculos mai departe în acelaşi sens. Or, acest sens cosmopolit şi conectiv cultural a fost compromis, anihilat.

Luând în considerare experienţa pe care aţi acumulat-o atât înainte cât şi la conducerea ICR New York, consideraţi necesară înfiinţarea fililalelor ICR locale, respectiv la Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara şi Craiova?

Cred că înfiinţarea acestor filiale serveşte cu totul alte scopuri. Lansarea unor artişti pe circuitul internaţional se face altfel. Aceste filiale dau posturi unor oameni. Eu aşa cred.

Este „Making Waves” o continuare a Festivalului Filmului Românesc de la New York? Spuneaţi într-un interviu că va fi altfel. Prin ce va fi altfel, dincolo de sursa de finanţare, care va fi una independentă?

Festivalul va fi o continuare în spirit va servi tot promovarea noii cinematografii din România, dar articularea va fi diferită, intenţionăm să organizăm dezbateri în cadrul festivalului, evenimente dedicate industriei de film, promovării propunerii României la Oscar, să transformăm acest moment de prezenţă în New York în ceva cât mai profitabil pentru comunitatea cinematogarfică din România.

Sub egida ICR eram limitaţi totuşi de acea „neutralitate” obligatorie a oricărei instituţii publice despre care mă întrebaţi la început. În plus, făceam unele compromisuri diplomatice necesare în asemenea poziţii. Acum suntem liberi să riscăm un eveniment al cărui scop e pur artistic.

Cât de prezent este în acest moment filmul românesc în America, şi cât de important este să fie prezent acolo? Prezent la Cluj, Cristian Mungiu declara că filmul românesc este destinat în special cinematografelor de artă şi, ca urmare, nu unui public de multiplex.

Filmul românesc are o reputaţie extraordinară în SUA şi trebuie spus că aici doar filmele americane blockbuster sunt la cinematogarfele mari. Restul sunt toate filme de artă. Dar avem nevoie de artă!

Poate fi „crowd funding” o soluţie pentru finanţare a proiectelor culturale în momentul în care nu există o susţinere din partea statului?

Da, cred că promotorii culturali şi artiştii ar trebui sa înceapă să ia asta în considerare. În Europa însă va merge greu, fiindcă statul are o prea lungă tradiţie de susţinere a artelor şi culturii. Dar este de urmărit şi de investit energie în acestă posibilitate.

Articole din aceeasi categorie
Gavril Mihuț este primarul reales al comunei Chiuiești. Aflat la al 5-lea mandat consecutiv, plus încă unul de viceprimar, edilul clujean a candidat la aceste alegeri de unul singur.
22 Iun. 2016
14:14
1
Preotul greco-catolic Teodor Lazăr de la Catedrala Schimbarea la Față din Cluj-Napoca a comentat la Ştirile LOOK PLUS prima întâlnire dintre un papă şi un patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse, cea mai
23 Feb. 2016
17:50
9
Hiturile sale au făcut istorie și încă sunt preferatele publicului la petrecerile retro. Dr.
01 Mar. 2015
15:16
5
Un comunicat sec şi scurt al Ministerului Apărării Naţionale anunţa, în noiembrie 2011, că sublocotenentul Daniel-Cătălin Trefaş din Batalionul 2 Manevră, aflat în misiune în Provincia Zabul din Afgan
28 Apr. 2014
14:00
4
Ministrul delegat pentru Ape și Păduri, Doina Pană, într-un interviu acordat Agerpres, consideră că în România se pot reduce drastic tăierile ilegale de masă lemnoasă, iar principalele "arme"
14 Apr. 2014
14:58
5
Anca Alina Moldovan nu poate fi numită "necunoscută" pe plan local.
20 Mar. 2014
16:22
6

Post new comment

Comentarii

Ce bine v-ar sta pe "sentimente" doamna Corina!....asa pentru nevoia de arta!

Adaugă comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.

Filtered HTML

  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Filtered words will be replaced with the filtered version of the word.
  • Taguri HTML permiseŞ <em> <strong> <cite> <blockquote> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență vor fi șterse.

Comentarii

01 Jan. 1970
02:00
01 Jan. 1970
02:00
01 Jan. 1970
02:00
Inchide